Sumarul de urină: cum se recoltează corect și ce înseamnă rezultatele

Sumarul de urină este una dintre cele mai utilizate analize de laborator pentru evaluarea stării de sănătate a aparatului urinar, dar și pentru identificarea unor modificări care pot apărea în afecțiuni metabolice sau sistemice. Analiza poate oferi informații despre prezența leucocitelor, hematiilor, proteinelor, glucozei, nitriților, cristalelor și a altor elemente din urină.

Pentru ca rezultatul să fie relevant, este important ca proba să fie recoltată și transportată corect. O probă contaminată sau păstrată necorespunzător poate influența rezultatele și poate necesita repetarea analizei.

Ce este sumarul de urină și ce poate arăta?

Sumarul de urină, numit și examen complet de urină sau examen de urină cu biochimie și sediment, reunește mai multe tipuri de determinări.

În funcție de laborator și de metoda utilizată, analiza poate include:

• examinarea aspectului urinei;
• evaluarea densității și a pH-ului;
• determinarea proteinelor;
• determinarea glucozei și corpilor cetonici;
• determinarea bilirubinei și urobilinogenului;
• identificarea nitriților și a esterazei leucocitare;
• identificarea hematiilor și leucocitelor;
• examinarea sedimentului urinar pentru celule epiteliale, bacterii, cristale și cilindri.

Prin urmare, sumarul de urină nu este un test destinat exclusiv diagnosticării infecțiilor urinare. El poate oferi indicii despre sănătatea rinichilor, tractului urinar și metabolismului.

Un rezultat modificat nu este suficient pentru stabilirea unui diagnostic. Medicul interpretează rezultatele împreună cu simptomele, istoricul medical și, atunci când este necesar, cu alte analize sau investigații.

Află cum arată urina normală și care sunt semnele că e nevoie de un consult medical.

Cum se recoltează corect sumarul de urină?

Calitatea probei este importantă pentru obținerea unui rezultat cât mai fidel. În general, se recomandă următorii pași.

Folosește un recipient destinat recoltării urinei

Proba trebuie recoltată într-un recipient special, steril, de unică folosință, pus la dispoziție de laborator sau cumpărat din farmacie.

Nu folosi borcane sau alte recipiente improvizate.

Spală-te pe mâini

Înainte de recoltare, spală bine mâinile cu apă și săpun.

Efectuează igiena zonei genitale

Spală zona genitală cu apă și săpun și usucă folosind un prosop curat sau o compresă.

La bărbați, igiena locală se face cu decalotarea glandului atunci când este cazul.

La femei, este important ca labiile să fie îndepărtate în timpul recoltării, pentru a reduce riscul contaminării probei cu secreții sau bacterii de la nivelul pielii.

Recoltează urina din jetul mijlociu

Începe să urinezi în toaletă. După eliminarea primei porțiuni de urină, fără să întrerupi jetul, colectează o cantitate de urină în recipient.

Restul urinei poate fi eliminat în toaletă.

Această tehnică reduce riscul ca bacteriile și celulele provenite din zona uretrală sau genitală să ajungă în probă.

Nu atinge interiorul recipientului

Nu atinge cu degetele interiorul recipientului sau al capacului și evită contactul recipientului cu pielea.

După recoltare, închide bine capacul.

Transportă proba cât mai repede la laborator

Ideal, proba trebuie predată laboratorului cât mai curând după recoltare. Dacă nu poate fi transportată imediat, trebuie respectate instrucțiunile laboratorului privind păstrarea acesteia. Unele protocoale recomandă refrigerarea temporară atunci când transportul este întârziat.

Află cum se recoltează corect proba de urină pentru urocultură.

Este obligatorie recoltarea primei urine de dimineață?

Prima urină de dimineață este, în general, preferată pentru sumarul de urină deoarece este mai concentrată și poate oferi condiții mai bune pentru evaluarea sedimentului urinar.

Totuși, nu în toate situațiile este obligatoriu să aștepți până dimineața. În funcție de motivul pentru care este recomandată analiza și de protocolul laboratorului, poate fi acceptată și o probă recoltată în alt moment al zilei. Unele laboratoare recomandă, în această situație, ca proba să fie recoltată după o perioadă de aproximativ 4 ore de la ultima urinare.

Dacă medicul sau laboratorul ți-au oferit instrucțiuni specifice, acestea au prioritate.

Se poate face sumarul de urină în timpul menstruației?

Este de preferat ca recoltarea să fie făcută în afara perioadei menstruale, atunci când analiza poate fi amânată.

Sângele menstrual poate ajunge în probă și poate influența în special rezultatul pentru hematii sau sânge în urină, făcând interpretarea mai dificilă. Dacă analiza este necesară în timpul menstruației, întreabă laboratorul sau medicul cum trebuie efectuată recoltarea pentru a reduce riscul de contaminare.

Ce conține sumarul de urină?

Rezultatul poate cuprinde numeroși parametri, care pot fi grupați în trei categorii principale.

Examinarea fizică

Poate include:

• culoarea;
• aspectul sau claritatea;
• densitatea urinei.

Examinarea biochimică

Prin intermediul bandeletei urinare pot fi evaluate, printre altele:

• pH-ul;
• densitatea;
• proteinele;
• glucoza;
• corpii cetonici;
• sângele/hemoglobina;
• leucocitele;
• nitriții;
• bilirubina;
• urobilinogenul.

Examinarea microscopică a sedimentului

La microscop pot fi identificate:

• hematii;
• leucocite;
• celule epiteliale;
• bacterii;
• cristale;
• cilindri urinari.

Structura exactă a buletinului poate varia în funcție de laborator și de metoda de analiză.

Ce înseamnă rezultatele sumarului de urină?

Un rezultat „normal” înseamnă, în general, că parametrii analizați se încadrează în intervalele de referință ale laboratorului și că nu au fost identificate modificări semnificative.

Este important însă să verifici intervalul de referință înscris pe propriul buletin de analize, deoarece valorile pot varia în funcție de laborator și metoda utilizată.

Parametru	Ce indică	Ce poate însemna o modificare
Culoare	Aspectul urinei	Hidratarea, anumite alimente sau medicamente pot modifica nuanța; uneori culoarea poate fi influențată de prezența sângelui
Densitate	Cât de concentrată este urina	Poate varia în funcție de aportul de lichide și capacitatea rinichilor de a concentra urina
pH	Aciditatea urinei	Poate fi influențat de alimentație, metabolism și anumite afecțiuni
Proteine	Prezența proteinelor în urină	Poate apărea tranzitoriu sau poate indica o afectare renală care necesită evaluare
Glucoză	Prezența glucozei în urină	Poate apărea în hiperglicemie sau în anumite afecțiuni renale
Corpi cetonici	Produși rezultați din metabolizarea grăsimilor	Pot apărea, de exemplu, în post prelungit, aport foarte redus de carbohidrați sau diabet dezechilibrat
Nitriți	Indicii indirecte ale unor bacterii urinare	Un rezultat pozitiv poate susține suspiciunea unei infecții urinare
Leucocite	Celule ale sistemului imunitar	Pot apărea în infecții sau inflamații ale tractului urinar, dar și în alte situații
Hematii/sânge	Prezența celulelor sanguine sau a hemoglobinei	Poate apărea în infecții, litiază și alte afecțiuni urologice sau renale
Cristale	Substanțe care se pot cristaliza în urină	Unele tipuri pot fi asociate cu predispoziția la formarea calculilor
Cilindri	Structuri formate în tubii renali	Anumite tipuri pot indica afectarea renală și necesită interpretare medicală

Aceste asocieri sunt orientative. Un rezultat modificat nu înseamnă automat că există o anumită boală.

Ce înseamnă leucocitele în urină?

Leucocitele sunt celule implicate în răspunsul imun. Un număr crescut poate apărea în infecții sau inflamații ale tractului urinar.

Leucocitele trebuie însă interpretate împreună cu ceilalți parametri și cu simptomele pacientului. Prezența lor nu înseamnă automat că există o infecție bacteriană.

Dacă există simptome sugestive pentru infecție urinară, medicul poate recomanda și urocultura, care are rolul de a identifica microorganismul responsabil atunci când acesta este prezent.

Ce înseamnă nitriții pozitivi?

Unele bacterii care pot produce infecții urinare transformă nitrații în nitriți. De aceea, nitriții pozitivi pot susține suspiciunea unei infecții urinare.

Un rezultat negativ nu exclude însă în toate situațiile o infecție. Interpretarea se face împreună cu leucocitele, simptomele și, când este indicat, rezultatul uroculturii.

Ce înseamnă hematiile sau sângele în urină?

Prezența hematiilor în urină poartă denumirea de hematurie.

Poate avea numeroase cauze, printre care:

• infecții urinare;
• calculi renali sau ureterali;
• traumatisme;
• anumite afecțiuni ale rinichilor;
• alte afecțiuni ale tractului urinar.

Uneori sângele este vizibil cu ochiul liber, iar alteori este identificat numai prin analiza de laborator.

Un rezultat cu hematii nu trebuie interpretat automat ca fiind o problemă gravă, dar hematuria persistentă sau inexplicabilă merită evaluată medical.

Ce înseamnă proteinele în urină?

În mod normal, urina conține cantități foarte mici de proteine.

Proteinuria poate fi tranzitorie și poate apărea, printre altele, după efort fizic intens, febră sau deshidratare. Atunci când este persistentă, poate reprezenta un semnal pentru anumite afecțiuni renale și poate necesita investigații suplimentare.

Este important de reținut că banda reactivă din sumarul de urină nu stabilește singură câtă albumină pierde rinichiul. Dacă rezultatul indică proteinurie, medicul poate recomanda teste suplimentare, cum ar fi raportul albumină/creatinină urinară.

Ce înseamnă cristalele în urină?

Cristalele se pot forma atunci când anumite substanțe din urină ating concentrații suficiente pentru a se precipita.

Pot fi întâlnite, de exemplu, cristale de oxalat de calciu sau urați. Prezența cristalelor nu înseamnă automat că ai o piatră la rinichi, dar anumite tipuri și cantități de cristale pot indica un mediu urinar favorabil formării calculilor.

Interpretarea trebuie făcută în funcție de tipul cristalelor, pH, concentrația urinei, simptome și istoricul pacientului.

Dacă ai avut deja pietre la rinichi, prevenirea recurenței presupune evaluarea factorilor care au favorizat formarea calculilor. Citește de ce apar pietrele la rinichi și află ce poți face ca să le previi.

Ce înseamnă bacteriile în sedimentul urinar?

Identificarea bacteriilor în sediment poate apărea în cazul unei infecții, dar nu stabilește singură diagnosticul.

Bacteriile pot ajunge și prin contaminarea probei în timpul recoltării. De aceea, rezultatul trebuie corelat cu leucocitele, nitriții, simptomele și, atunci când este indicat, urocultura.

Sumarul de urină și urocultura sunt analize diferite și complementare.

Sumarul poate identifica modificări sugestive pentru o infecție, în timp ce urocultura urmărește cultivarea și identificarea microorganismului din probă și poate fi urmată, atunci când este necesar, de antibiogramă.

Ce înseamnă cilindrii urinari?

Cilindrii sunt structuri care se formează în tubii renali și pot avea diferite tipuri și semnificații.

Unele tipuri pot apărea în situații fără semnificație patologică, în timp ce altele pot indica afectarea rinichiului. De aceea, identificarea cilindrilor trebuie interpretată în contextul celorlalte rezultate și al stării pacientului.

Sumarul de urină sau urocultura: care este diferența?

Cele două investigații sunt complementare, dar nu au același rol.

Sumarul de urină analizează caracteristicile fizice, chimice și microscopice ale urinei și poate oferi indicii despre infecții, sângerări urinare, litiază, afectarea renală sau anumite tulburări metabolice.

Urocultura urmărește identificarea microorganismelor care se pot dezvolta din proba de urină. Atunci când este cazul, rezultatul poate fi însoțit de antibiogramă, care oferă informații despre sensibilitatea bacteriei la antibiotice.

Prin urmare, un sumar de urină modificat nu înseamnă automat că este nevoie de antibiotic și nu înlocuiește urocultura atunci când aceasta este indicată.

Când este recomandat consultul urologic?

Un rezultat modificat la sumarul de urină nu trebuie interpretat izolat. Consultul medical poate fi recomandat atunci când modificările persistă, sunt recurente sau sunt asociate cu simptome.

Este important să te adresezi medicului dacă apar:

• sânge vizibil în urină;
• usturime sau durere la urinare;
• urinări foarte frecvente sau urgente;
• durere lombară sau abdominală;
• episoade repetate de infecție urinară;
• modificări persistente ale proteinelor sau hematiilor în urină;
• suspiciunea de calculi renali;
• febră sau frisoane asociate simptomelor urinare.

În funcție de situație, medicul urolog poate recomanda repetarea analizei, urocultură, analize de sânge, ecografie sau alte investigații. Citește mai multe despre simptomele urinare care trebuie să te trimită la medic.

La Spitalul de Urologie Elytis, evaluarea urologică poate integra rezultatele analizelor de laborator cu simptomele pacientului și, atunci când este necesar, cu investigații imagistice sau alte teste specifice. Pentru o evaluare completă a sănătății urinare, fă o programare rapidă la Elytis!

Întrebări frecvente despre sumarul de urină

Ultima revizuire medicală: 21.08.2026

Referințe: 

• Kouri, Timo T., et al. “The EFLM European Urinalysis Guideline 2023.” Clinical Chemistry and Laboratory Medicine, vol. 62, no. 9, 2024, pp. 1653–1786.
  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/38534005/
• Delanghe, Joris, and Marijn Speeckaert. “Preanalytical Requirements of Urinalysis.” Biochemia Medica, vol. 24, no. 1, 2014, pp. 89–104.
  https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3936984/
• Aspevall, Olle, et al. “European Guidelines for Urinalysis: A Collaborative Document Produced by European Clinical Microbiologists and Clinical Chemists under ECLM in Collaboration with ESCMID.” Clinical Microbiology and Infection, vol. 7, no. 4, 2001, pp. 173–178.
  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11422238/
• Kouri, Timo T., et al. “Towards European Urinalysis Guidelines. Introduction of a Project under European Confederation of Laboratory Medicine.” Clinical Chemistry and Laboratory Medicine, 2000.
  https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/10841931/